Poveștile oamenilor care au avut curajul să le spună partenerilor că i-au înșelat

De la sexul în trei cu amanta partenerului la cuckolding și indivizi care fac mii de euro prin prinderea partenerilor care înșală, puține lucruri inspiră oamenii la fel de mult ca poveștile despre sex. Ia de exemplu infidelitatea, ai putea umple un site întreg numai despre ea. Dar, în ciuda valului ăsta de interes (și prejudecăți), auzi destul de rar despre cum e să înșeli de la cei care au făcut-o. Cine sunt oamenii ăștia și ce părere au despre acțiunile lor după ce au comis-o?

Din ce am auzit de-a lungul anilor, pot să-mi imaginez vag cum se simte să fii infidel/ă. Fostul meu încă nu mi-a spus tot ce s-a întâmplat în noaptea aia când a ieșit la bar „cu prietenii”. A mers și mai departe și a spus rudelor o poveste grozavă conform căreia ar fi inventat ceva dinadins ca eu să mă despart de el („aparent” s-ar fi culcat cu o tipă oarecare dintr-un bar). E amuzant, fiindcă testele pentru infecții cu transmitere sexuală pe care le-am făcut după întâmplare au părut destul de reale pentru mine. La fel de reale ca ochii lui plânși și scuzele nesfârșite de la gară când m-am întors la el câteva săptămâni mai târziu, confuză, ca să „discutăm despre asta”.

În plus, după acele câteva săptămâni, a fost destul de convingător când m-a întrebat dacă nu a venit timpul să-l iert și să trecem peste. 

Pe lângă emoțiile depresive și blocajele pe care le aduce un astfel de episod în noile relații, pot înțelege de ce să-ți asumi responsabilitatea pentru adulter - un act considerat păcat capital în societatea noastră - nu este numai dificil, ba chiar te poate bântui pentru tot restul vieții. Brusc, nu mai „meriți” încrederea prietenilor și a familiei. Unii chiar ajung să dispară din viața ta. Imediat cum cunoști o persoană nouă, toată lumea e atentă la intimitatea ta. Ca mai apoi să apară următoarea întrebare: ar trebui să vorbești despre greșeala ta sau preferi să eviți riscul?

Tocmai ideile astea m-au determinat să le povestesc oamenilor despre ce s-a întâmplat cu fostul abia un an mai târziu. Înainte de asta, în „logica” mea confuză, mi-am spus că nu ai cum să explici așa ceva celor apropiați - aș fi fost considerată nebună ca am stat cu un asemenea om rău. Așa că nu le-am spus nimic și sănătatea mea mintală a continuat să se deterioreze.

O aventură lasă cicatrici profunde pentru ambii parteneri. Deci cum faci față infidelității atunci când tu, ca „autor”, nu prea ai simpatie sau susținere din partea celorlalți? Cum îți redobândești controlul asupra vieții tale? Am vorbit cu oameni care și-au înșelat jumătatea mai ales despre consecințe.

Am vorbit cu Joke Bruggenkamp, psiholog și coach de relații, și cu Vanessa Muyldermans, psiholoagă și terapeută de sex, doi specialiști care probabil că știu cel mai mult despre adulter. 

„Infidelitatea are loc adesea din frică și neputință, fiindcă nu ai fost capabil să alegi pentru tine. Societatea noastră nu este încă pregătită pentru relații deschise cu adevărat. Relația mea cu fosta, cu care am fost timp de 22 de ani, s-a învârtit mai mult în jurul așteptărilor celorlalți: casă, grădină, animale, copii… Eram blocat într-un stil de viață care nu mi se potrivea. Și libidourile noastre erau foarte diferite, lucru care m-a făcut adesea să mă simt respins. Ca și cum penisul meu nu exista. 

Noua mea parteneră m-a făcut să mă simt sexy, iar eu nu m-am simțit niciodată așa. Mi-a arătat că pot fi eu însumi, inclusiv sexual. Am fost copleșit. Mi-am spus în sinea mea: Chestia asta chiar există? Chiar este posibilă? Când mă întorceam acasă, mereu intram în aceleași tipare. Când am început din nou să o înșel, mi s-a deschis o întreagă lume nouă în care am putut să primesc atenția altora. Dar mi-a adus și incertitudini. Știam că nu-mi găseam locul, dar unde anume mă regăseam eu în lume? A trebuit să plătesc un preț mare pentru revelația asta.

Din moment ce am fost cu fosta din adolescență, totul era legat: prietenii, familia, pașii pe care i-am făcut împreună. Nu am avut curajul să-i spun ce s-a întâmplat. Când a aflat, am pierdut la propriu totul. Toată lumea m-a văzut ca pe un infractor. Fix așa m-am simțit. Nimeni n-a vrut să audă partea mea de poveste. Am fost din nou respins. În ziua divorțului mi-am parcat mașina lângă calea ferată și m-am uitat în farurile primului tren care a trecut. 

În anii după divorț am reușit să mă cunosc mai bine și să mă iubesc mai mult. Când m-am simțit mai bine cu mine însumi, am cunoscut-o pe noua mea iubită. Cu ea am reușit să mă cunosc și să mă înțeleg mai bine. Avem aceeași misiune, să fim mai deschiși la capitolul sex și relații. Despărțirea de fosta a fost grea, dar mi-a oferit un început grozav. Poate că voi scrie o carte despre asta când o să fiu pregătit.”

„Nu condamn oamenii infideli. Ar trebui să înțelegem că monogamia nu este singura opțiune. Unii oameni se pot îndrăgosti de mai multe persoane în același timp. Dacă ai doi copii, pe unul îl iubești mai mult ca pe celălalt? Sunt de părere că este imoral să preferi o persoană în locul alteia. Este acceptat ca oamenii să aibă sentimente pentru mai multe persoane în toate tipurile de relații, mai puțin în cele romantice. Ai mai mulți prieteni, așa-i?

Când eram logodită, m-am întâlnit cu un fost într-un parc. Ne-am îmbrățișat și m-a întrebat dacă vreau să ies cu el. M-am dus acasă și i-am spus logodnicului că-mi doresc să ies la date cu acel om. Mi-a spus: Fă ce vrei, dar nu mă implica în asta. Mi-era destul de frică să-i spun, dar nici nu am vrut să-l mint. Consideri sentimentele astea ca fiind adulter? Depinde ce faci cu ele. Poți oricând să ai mai mulți parteneri în același timp și să fii și corect/ă. 

Sunt împreună cu soțul meu de peste 30 de ani. În primii zece ani de căsnicie nu am spus nimănui că am avut genul ăsta de relații, nici măcar celei mai bune prietene. După aia, nu am avut niciodată parte de reacții negative de la cei din anturajul meu, ci mai degrabă de la partenerii mei câteodată, cum ar fi: Dar nu ți-e deloc rușine? În plus, niciunul dintre partenerii mei nu a avut vreodată curajul să recunoască deschis că mai aveau o a doua parteneră. Și la muncă colegii mei știau de asta. Mi-am luat soțul și iubitul cu mine la muncă când am fost promovată. Nu-mi pasă dacă cineva nu mă înțelege - sunt cine sunt și nu pot să neg asta.”

„Să ai sentimente pentru altă persoană se simte câteodată ca o psihoză. Asta mi-a spus soțul meu, care era asistent în psihiatrie, când i-am spus la două săptămâni după adulter că am avut o aventură cu un coleg. Eram atât de îndrăgostită că suna aproape ca o problemă de DSM. Am avut nevoie de acele două săptămâni pentru mine ca să decid ce să fac cu acele sentimente. Mi s-a părut și divin și oribil când i-am spus soțului meu că urma să petrec noaptea la o prietenă când eu de fapt urma să mă văd cu colegul. Practic îmi doream foarte mult să fiu sinceră cu el. Dar câteodată ajută să-ți spui că e mai bine ca cealaltă persoană să nu știe. Cu toate astea, m-au copleșit remușcările în drum spre casă. Mai târziu, când am spus familiei și prietenilor că mai am un iubit pe lângă soțul meu, reacțiile au fost amestecate. O persoană a vrut imediat să rupă orice legătură cu noi și nu am mai putut spune niciodată unui alt membru de familie. Pe de altă parte, o prietenă de-ale mele m-a putut înțelege: a văzut ce-mi lipsea în relație și cum puteam obține asta cu alt bărbat.

Am avut o relație pasională, dar foarte complicată cu colegul meu timp de patru ani. Deși soțul meu știa și s-au cunoscut într-un mod drăguț - colegul meu iubit i-a oferit soțului meu o sticlă de whisky și i-a spus că mă iubește, ceea ce soțul meu a acceptat - soția lui nu trebuia să știe nimic. La un moment dat a aflat familia ei că aveam o relație, prin unul dintre e-mail-urile mele. I-a perturbat toată viața. Din păcate, prejudiciul creat de mine este ireversibil.

Relația noastră s-a încheiat în 2017. În 2019 am fost diagnosticată cu cancer. Când m-am întâlnit cu fostul, colegul meu, m-a îmbrățișat. Dar mai târziu a fost foarte furios pe mine pentru e-mail-ul trimis. Ba chiar m-a și amenințat pe mine și pe familia mea. Nu l-am mai văzut de ceva vreme din cauza COVID. Poate că ar fi mai bine să nu ne mai vedem niciodată. 

Acum soțul meu este cel care are o iubită pe care a cunoscut-o în 2015. Am văzut-o de mai multe ori. Câteodată mergem toți trei la saună și-mi dau seama ce anume vede la ea. Este o femeie foarte drăguță. Am grijă să se simtă în siguranță și binevenită, lucru care nu a fost cazul cu soția fostului meu iubit. Urmează să ies curând cu ea în oraș.”

În timp ce în societatea noastră nu vrem să știm nimic despre așa-zișii „vinovați”, terapeuții de cuplu care-i văd aproape zilnic (împreună cu partenerii lor) sunt oamenii care probabil știu cele mai multe lucruri despre infidelitate.

Psihologul și coach-ul în relații Joke Bruggenkamp descrie adulterul ca pe o strategie pe care oamenii o pot folosi inconștient când relația lor trece printr-o perioadă dificilă. Spune că asemenea acțiuni drastice pot fi cea mai bună modalitate de a te elibera din tiparele relaționale care au efect negativ (in)conștient asupra ta. Gândește-te la momentul când nu ești văzut/ă, că trebuie mereu să te adaptezi, că primești foarte puțină atenție sau chiar deloc. „Înșelatul este o reacție aproape fizică”, explică Bruggenkamp. Corpul tău vrea să fie dorit și admirat din nou. Atunci când găsești pe cineva care reaprinde acea flacără, vrei și mai mult.”

Ca psiholoagă și sexoloagă, Vanessa Muyldermans vede înșelatul „nu ca pe o situație în care un partener e victima, iar cealaltă făptașul”. Pentru ea, este adesea un proces lung de acumulare din care nu prea poți să-ți dai seama când anume au început lucrurile să se deterioreze, când anume a căzut prima piesă de „domino”. Mulți oameni care înșală sunt ei înșiși șocați de situația asta. „În acel moment, oamenii care înșală sunt total inconștienți de suferința pe care o vor cauza partenerului/ei lor. Mulți nici nu au intenția de a-și părăsi partenerul/a, ci văd înșelatul ca pe un eveniment izolat, sau ca pe o distragere de la propriile probleme din relație.”

Deci cum e mai bine? Să recunoști în relație că înșeli sau să ții secret, ca să nu perturbi pacea domestică? Conform lui Joke, cel mai bine e să decizi tu asta. Dacă poți lăsa evenimentul în spate și să-ți menții relația cu partenerul/a, poți alege să nu zici nimic. „Dar dacă nu poți trece peste asta și trebuie să faci un efort când ești cu partenerul/a de viață ca să nu afle, atunci e doar o pierdere de energie.”

*Numele au fost schimbate, iar cele reale sunt cunoscute editorilor. 

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.