Cea mai bună muzică românească din februarie 2018

Luna februarie a fost cea mai scurtă din an, dar nu a fost săracă în evenimente nasoale. Am sărbătorit Valentine’s Day cu același entuziasm ca în fiecare an, am tremurat în apartament de la fenomenul meteo supranumit „Bestia Estului” și pentru că nu am suferit destul, am aflat și cine va reprezenta România la Eurovision. Încă încerc să-mi dau seama care din astea trei semne ale Apocalipsei m-au futut cel mai mult. Singurul lucru pozitiv cu care am rămas după astea 28 de zile de chin e că, de acum încolo, totul va fi bine. Trebuie să fie.

Nu am cum să nu fiu optimist dacă mă uit la ce muzică românească s-a lansat în ultima lună. Nu te lua după finala Eurovision. Nu e un etalon bun pentru artiștii de la noi. Lucrurile faine se întâmplă în underground, unde ai trap conceptual, trupe care revin cu materiale excelente, grindcore, rap și rock experimental. În cazul în care nu ai fost atent la ce a ieșit pe piață, uite noutățile:

Pe hârtie, un album conceptual de la Keed sună ca o glumă proastă. Nu o să dai peste multe albume conceptuale în trap. Nici măcar în ăla de peste ocean. Dar Keed a reușit să scoată un material excelent, cel mai bun din cariera lui de până acum, cu piese care se învârt în jurul conceptului de „rege”. Și nu o dă la modul că el e miezu’ și toți ar trebui să ne închinăm la pletele lui colorate. El o dă pe un film motivațional. Orice om poate fi un rege, cât timp își cunoaște limitele.

Regele e o dovadă că rapperul a ajuns la o maturitate când vine vorba de cum își prezintă muzica. Asta nu înseamnă că nu o să dai de Keed-ismele cu care ne-am obișnuit de la cel mai out-there membru din Șatra BENZ. Pe „Dracula 2018” vorbește despre cum caută prospături după concert, ca un Dracula în călduri, care suge sânge, în timp ce tu sugi pula. Keed-isme, adică.

Ascultă dacă: Te-ai săturat să aștepți după Game of Thrones.

Nu ai crezut că nu se vor întoarce, nu? Ăștia se întorc la fel ca și karma. După „Vine Șatra” și „Șatra se întoarce”, Șatra BENZ se întoarce DIN NOU cu piesa „Șatra se întoarce din nou”. Excelent. Următoarea se va numi „Șatra se întoarce din nou, din nou”, după care vor scoate „Șatra se întoarce, ca să n-o faci tu” și vor termina trenulețul ăsta cu „Șatra se întoarce: Infinity War”.

Asta e cea mai bună de până acum din rândul pieselor în care Șatra se întoarce. Super ED o dă pe refren ca-n vremurile lui bune când băga hardcore, instrumentalul e industrial/experimental, ceva atipic pentru trap, și toți vin cu vibe-ul ăla bombao. Șatra BENZ, o trupă care evoluează cu fiecare piesă, au dat naștere la un nou gen: pogo trap. E o bucată pe care trebuie să o asculți live. Ne vedem în moshpit.

Ascultă dacă: Ai cântat obsesiv „Total Eclipse Of The Heart” în speranța că într-o zi se va întoarce Șatra.

Apropo de trupe care s-au întors, timișorenii de la Implant Pentru Refuz revin după o pauză de trei ani cu un single care anunță următorul material de studio. Mai avem de așteptat, pentru că albumul o să iasă în 2019. Până atunci, avem „Între-deschis”, o piesă care o să te enerveze. E foarte bună, plină de riff-uri coioase și versuri nu foarte clare, dar când îți amintești că mai ai de așteptat până la album, dai în depresie.

Pe piesă apare și Adi Despot, care bagă o strofă și strigă pe refren. Deșteaptă alegerea asta. Vocea solistului de la Vița de Vie se potrivește perfect cu IPR. Omul a știut întotdeauna cum să facă și o piesă hardcore să sune catchy, fără să o dea în pop. O să cânți refrenul în timp ce o asculți pentru prima dată. Asta te prinde de la prima audiție.

Ascultă dacă: Te preocupă „zona gri dintre gânduri, concepte și universuri antagonice”.

De fiecare dată când îl sună Silent Strike pe Deliric, știi că urmează freshul, focul, totul. „M-a sunat omul meu Silent Strike” a ajuns să fie și o memă. Nu înțeleg de ce nu a scos un tricou la Porc cu sloganul ăla. Ar epuiza tot stocul până la finalul piesei. FYI, Deli, dacă chiar o să scoți un tricou cu „M-a sunat omul meu Silent Strike”, vreau un procentaj din vânzări.

Spre deosebire de alți producători care fac piese pentru stilul rapper-ului, Silent Strike nu se abate de la filmele lui muzicale dubioase. Ăsta e și motivul pentru care se înțeleg atât de bine din punct de vedere creativ. Silent face ce vrea și Deliric e atât de bun încât poate scuipa peste orice beat. Silent Strike și Deliric rămâne cea mai bună echipă de producție-rapper din România.

Ascultă dacă: Vrei să te sune și pe tine Silent Strike.

Nici nu mi-am dat seama că mi-era dor de grindcore, până nu am dat de EP-ul Halucinații feroviare de la Bușagu Nagdi, un proiect în care e implicat și artistul Costin Chioreanu. Are toate elementele care-mi plac la genul ăsta de metal extrem: bucăți scurte, versuri indescifrabile, strigăte random, nume de piese haioase, gen „Viața e un tramvai de la Biserică la Pușcărie”, alte strigăte și o producție foarte bună. Piesa care iese în evidență, ceea ce e lucru mare când tot materialul te lovește în față non-stop, e „Ceairu”. Îți dă reset la tot, ca o beție corectă.

Ascultă dacă: Te descompui în fiecare zi, la fel ca noi toți.

Câteodată e bine să te folosești de social media dacă ești artist. Așa poți să vezi feedback-ul fanilor la o piesă nouă în timp real. Oamenii de la frateleNORD au făcut fix asta, când pe canalul oficial de YouTube au pus întrebarea asta: „PLAKE drogul?”. Evident, toți au zis că le-a plăkut drogul „Colivă lights”. E și cel mai bun mod de a descrie piesa asta. Sau toată discografia frateleNORD. E ca un drog. Unul care-ți dă tripuri din ce în ce mai ciudate cu fiecare doză. E dealerul la care te întorci cu încredere. Are cel mai bun șpeiș.

Ascultă dacă: Mănânci colivă în fiecare zi. Ai în mașină, la birou și acasă.

Vești proaste, dragi prieteni. Trio-ul timișorean Brum nu mai există. Mare lovitură pentru scena de electro-rock experimental de la noi, care și așa e varză. Din fericire, nu trebuie să jelești prea mult, cu brațele în jurul unui sintetizator și cu ochii înlăcrimați. Există și o parte bună în toată treaba asta. Doi dintre ei s-au decis să facă un proiect nou. Se numește MONOM și merg pe un film asemănător. Prima lor piesă se numește „Let Go” și cu siguranță o să fie pe placul celor care au apreciat mai mult partea experimentală din Brum.

Ascultă dacă: Vrei să-ți ștergi lacrimile de pe calpele sintetizatorului.

Ți-ai luat doza de tristețe pe ziua de azi? Nu? Lasă că te rezolvă băiatul. Ascultă piesa asta de la Valeria Stoica dacă vrei să-i simți toată tristețea. Are genul ăla de voce care te face să empatizezi cu ea. Tipa vorbește despre chestii grele, dar în același timp pare hotărâtă să fie independentă. Cel puțin pe refren. Problema e că independența asta vine cu un preț. Când ești pe cont propriu, ajungi să te simți și singur. Nicicum nu-i bine. De fapt, când asculți genul ăsta de piese, parcă e mai bine. Realizezi că poate nu ești atât de singur.

Ascultă dacă: Vrei să te simți mai bine.

Pentru că ne-am bătut pula la modul colectiv de planeta asta, vom avea doar două anotimpuri de acum încolo: iarna și vara. Deci automat zboară primăvara și cu ea pleacă și mărțișoarele, care-s pointless în zilele noastre. Nu mai vestesc noul anotimp, care oricum începe din 20 martie. Și crede-mă că o să intrăm direct în vară. Deci mai bine dai mai departe piesa asta, care descrie cel mai bine anotimpul cald, ca un mărțișor audio pentru vara care ne așteaptă peste câteva săptămâni.

Ascultă dacă: Ți-e dor de vară.