Ce poți face pentru o prietenă care e într-o relație toxică și nu vrea să fie ajutată?

Violența în cuplu este una dintre cele mai mari probleme în România, dar și-n Olanda. Cifrele nu sunt complete fiindcă nu se raportează îndeajuns cazurile, dar situația nu este deloc roz: anul trecut, 1,2 milioane de persoane din Olanda au fost victimele violenței domestice, dintre care 820 de mii au avut parte de violență structurală. Asta are mai mult de-a face cu violența psihologică: 680 de mii de victime au fost raportate anul trecut. În fiecare an, aproximativ o sută de mii de copii și tineri sunt martori sau victime ale violenței în familie. De asemenea, în Olanda o femeie moare la fiecare zece zile din cauza violenței domestice. În România, o statistică din 2017 spunea că o femeie era bătută la fiecare 30 de secunde.

Șansa să cunoști pe cineva care a fost victima violenței partenerul/ei este ridicată. Dar ce poți face dacă bănuiești că unul/una dintre prietenii/ele tale este într-o relație abuzivă? Cum poți să o/îl ajuți cel mai bine? Și ce faci dacă nu vrea să fie ajutat/ă?

VICE a vorbit cu Kirsten Regtop, trainer și speaker implicată în combaterea violenței domestice. Regtop a observat că subiectul este respins rapid de asistenții sociali, fiindcă este adesea extrem de complicat să ajuți o victimă a violenței domestice. Dacă vrei să ajuți pe cineva care este într-o relație abuzivă, probabil că vei observa și tu asta.

Pentru început, cum știi cu siguranță că prietena/ul ta/tău este victimă a violenței domestice? Conform spuselor lui Regtop, sunt niște semne la care trebuie să fii atent/ă. Dar cel mai important este să te bazezi pe propriul instinct. De exemplu, s-a schimbat mult comportamentul prietenei/ului tale/tău? A început brusc să se îmbrace complet diferit sau caută scuze să nu vă vedeți? Este prietena/ul ta/tău mai puțin disponibil/ă sau schimbă subiectul de discuție în momente ciudate în timp ce vorbiți la telefon?

Regtop mai spune și că victimele te mai pot întreba subtil ce părere ai despre situația lor de acasă. Apoi îți vor spune numai o mică parte din ce se întâmplă acolo. 

Deci n-ar trebui să acorzi atenție doar semnelor fizice. Cu alte cuvinte, o victimă nu trebuie să fie învinețită ca să fie într-o relație abuzivă. „Un polițist mi-a spus odată despre o femeie ai cărei câini au fost amenințați de partenerul ei. Asta e super intimidant, dar nu-ți lasă nicio urmă fizică”, spune Regtop. Oamenii de succes, funcționali și sociabili pot fi și ei răniți în spatele ușilor închise. „Trebuie neapărat să scăpăm de acel clișeu al femeii timide cu ochiul învinețit pe post de victimă”, spune Regtop. „Vezi atât de mulți bărbați și femei cu educație superioară care au super succes în carieră, și cu toate astea sunt victime al violenței domestice.”

O altă preconcepție despre relațiile abuzive este că poți ieși cu ușurință din ele. Conform spuselor lui Regtop, nu este cazul: de exemplu, o victimă a violenței domestice rămâne în relația abuzivă în medie șapte ani. Majoritatea cazurilor din Olanda sunt de violență sistemică și nu se întâmplă doar o dată. 

Regtop își amintește când s-a întâlnit cu poliția după ce a fost raportat un caz de violență domestică. „Ambele părți implicate au indicat că vor ca abuzul să se oprească, și victima spunea adesea, sub impulsul momentului, că vrea să iasă din relație”, zice ea. „Dar în același timp, câteva zile mai târziu, apar dubiile: victimele simt că partenerul abuziv în sfârșit vrea să caute ajutor sau realizează că au exagerat situația în mintea lor.” După spusele lui Regtop, victimele preferă adesea ca partenerul/a să fie ajutat/ă, în loc să încheie relația. „În momentul când vrei să ajuți pe cineva să iasă din relație, persoana deja încearcă să remedieze situația.

Mai spune că frustrările pe care le simte ea în rolul de consilier - și care denotă că ajutarea unei victime ale violenței domestice poate fi extrem de dificilă - sunt comparabile cu ce poți simți ca prieten/ă.

Unul dintre primii pași ca să ajuți pe cineva este să-ți dai seama cu ce ai de-a face. E bine să înțelegi, în primul rând, de ce oamenii devin victime și nu renunță imediat după prima altercație cu partenerul/a. 

Conform lui Regtop, victimele violenței domestice sunt adesea foarte empatice. Asta le face să se gândească: ce am făcut să cauzez violența asta și ce ar trebui să fac să schimb situația? Faptul că o victimă nici nu se recunoaște adesea ca fiind victimă, îngreunează acordarea ajutorului. „Nu se percep ca victime, ci mai degrabă ca persoanele care au cauzat violența.”

În plus, este adesea subestimat cât de profundă este dinamica de putere nesănătoasă în relație și în cazul violenței fizice, cât și a celei psihologice. „Genul ăsta de relații sunt caracterizate de infatuare extremă la început. Victimele sunt complet prinse și se vulnerabilizează. Apoi partenerul/a abuziv/ă poate profita de asta într-un mod foarte vicios și subtil”, spune ea. „De exemplu, poate zice: Te iubesc atât de mult, și dacă și tu mă iubești, atunci nu mai ieși cu grupul ăla de prieteni”. Victima devine din ce în ce mai adaptabilă, iar un/o partener/ă abuziv/ă preia din ce în ce mai mult controlul asupra vieții ei. 

Ăsta este un motiv important de ce nu trebuie să te aștepți ca prietenul/a tău/ta să plece: poate fi foarte periculos. Majoritatea victimelor care ajung să fie ucise de parteneri/e sunt omorâte atunci când încheie relația. „Victima vrea ajutor, dar partenerul/a controlează totul. Așa că, atunci când ceri ajutorul, violența se poate agrava”, spune Regtop.

Un alt pas important, pentru început, ar fi să te vezi cu prietenul/a departe de casă. „Ieșiți la o plimbare, de exemplu”, spune Regtop. „Mai ales pe timp de pandemie, este important să aveți un loc sigur unde puteți discuta.”

Următorul pas este să discutați cât mai deschis posibil. „Primul impuls s-ar putea să fie să pui o mulțime de întrebări, dar trebuie să fii atent/ă cu asta”, spune Regtop. De exemplu, te sfătuiește să nu vorbești imediat de rău partenerul/a, fiindcă asta poate de fapt să întărească legătura dintre victimă și partenerul/a abuziv/ă. „Apoi vine iar sentimentul de rușine: atâta timp cât prietenul/a tău/ta crede că e responsabil/ă de comportamentul dominant, controlator și manipulativ al partenerul/ei său/sale, se simte și vinovat/ă de felul negativ în care este văzut partenerul/a lui/ea.” „Nu este chiar atât de rău/rea, nu?” se gândește prietenul/a tău/ta și nu se simte îndeajuns de liber/ă să vorbească despre cum stau lucrurile cu adevărat. 

Este de asemenea important să nu pui accentul pe tine. Nu spune lucruri de genul: „Nu pot să dorm până nu te ajut”, fiindcă asta creează o presiune emoțională care nu este necesară. Când este implicat și un copil, nu spune: „Trebuie să-ți părăsești partenerul/a acum, pentru binele copilului”, ci mai degrabă „Partenerul/a tău/ta trebuie să termine cu comportamentul ăsta, pentru binele copilului.”

Ce poți face? Conform lui Regtop, poți să pui întrebarea: „Dar cum te simți de fapt?” Când simți că prietenul/a tău/ta îți ascunde ceva, întreabă din nou. Regtop spune că e important ca prietenul/a tău/ta să realizeze într-un final că ce i s-a făcut este greșit. Cel mai important este ca prietenul/ta tău/ta să vorbească: poate ajuta mult să lege lucrurile odată verbalizate. Nici măcar nu trebuie să-i oferi sfaturi.

Dacă observi că prietenul/a tău/ta chiar nu vrea deloc să vorbească despre asta, asigură-l/o că înțelegi, dar că vei fi acolo când e pregătit/ă și că nu îl/o vei judeca odată ce-i auzi povestea. 

În regulă, ați avut discuția. Dar dacă situația se înrăutățește sau prietenul/a ta nu-ți mai răspunde? Poți suna poliția?

Conform lui Regtop, asta e o situație complexă. „Poți cere anonim sfaturi de la linia gratuită pentru victimele violenței domestice și să întrebi când ar fi cel mai bine să suni la poliție”, spune ea. „Dar dincolo de toate astea, informează-te despre ce posibilități există, fiindcă dacă prietenul/a ia din nou legătura cu tine, este util să ai deja totul pregătit.”

Este de asemenea important să știi că violența psihologică este încă nepedepsibilă în Olanda. În România intră în definiția celei domestice. Poate fi dificil pentru poliție să ia măsuri împotriva ei. Regtop a avut parte de asta cu una dintre femeile cu care a lucrat, care era victimă a violenței psihologice intense și fizice. Fiindcă nu exista destulă documentație, partenerul nu a putut fi judecat. Câțiva ani mai târziu, după ce femeia rupsese legătura cu asistenții sociali, a omorât-o. Regtop spune că e vital să iei în serios victimele violenței domestice și să le susții, în ciuda posibilelor frustrări. 

„În orice caz, este important să nu-ți lași propriile dubii să te împiedice”, spune Regtop. „Nu te teme că vei înrăutăți situația sau că te vei băga în ceva care nu te privește. O discuție poate ajuta enorm.”

Și, deși poate fi îngrozitor să vezi cum prietenul/a tău/ta se întoarce la partenerul/a lui/ei abuziv/ă din nou și din nou, Regtop spune că e important să nu renunți. „Fii blând/ă și iartă. E normal ca oamenii să nu-și părăsească partenerii imediat”, spune ea.

Deși poate fi dificil să închei o relație abuzivă, este posibil, iar mediul victimei joacă un rol important în asta. Conform lui Regtop, cea mai mare realizare vine adesea după un atac, când victima cere ajutorul. „Dacă persoana e foarte anxioasă și simte că este luată în serios, atunci e mai dispusă să termine relația”, spune ea. Cu alte cuvinte, dacă victima dă semnalul de alarmă, atunci e foarte important să aibă pe cineva alături care să o asculte.

Dacă te confrunți cu violența domestică, apelează linia telefonică națională gratuită dedicată victimelor violenței domestice la numărul 0800 500 333, disponibilă non-stop. Mai multe informații poți găsi aici sau aici.