Am vorbit cu un angajat SRI despre cum îți poți da seama că teroriștii încearcă să te recruteze

De curând, am stat de vorbă cu o domnișoară care, în viața ei de zi cu zi, se ocupă de combaterea terorismului, în cadrul SRI. Plecasem cu o idee și cu niște preconcepții (despre astea aveam să-mi dau seama după discuție).

Ideea era să-ncerc să construiesc un fel de portret-robot al recrutorului unei organizații teroriste, ăla care adună oameni dispuși să se arunce-n aer pentru victoria sau vizibilitatea cauzei pe care o reprezintă. Preconcepțiile erau legate de imaginea pe care o aveam despre un astfel de om, opusă celei cu care am plecat de la întâlnire.

Așadar, ce am aflat? De exemplu, că recrutorul nu este vreo persoană aspră, cu un limbaj ca al ălora pe care-i mai vezi cum fac instrucție cu soldații, în filmele americane. Că omul ăsta e un fel de Casanova al dinamitei, care are mereu vorbele la el, știe să asculte și să apese toate corzile sensibile pentru a te trage de partea sa.

Dar există și o veste bună: salvarea celor recrutați de organizațiile teroriste, și a noastră, a tuturor, e posibilă.

Doar că există câteva semne clare, pe care ar fi bine să le știi de pe acum.

VICE: Să zicem că o organizație teroristă încearcă să mă recruteze. Cum decurge un proces de tipul ăsta?
SRI: Mai întâi, tu însuți trebuie să fii într-un proces de radicalizare. Bineînțeles, nu se întâmplă de azi pe mâine, în principal discutăm despre patru etape. Prima ar fi cea de preradicalizare, în care se manifestă premisele radicalizării, însă nu devin evidente caracteristicile personale, emoționale, psihologice ale individului. În a doua etapă, individul pleacă în căutarea unui grup, a unei alte persoane, a unui crez, a unei ideologii cu care să se identifice. A treia etapă este de îndoctrinare, în care individul deja s-a identificat complet cu crezul și capătă ideea că trebuie să fie și mai activ în a-și susține cauza. Iar în stadiul final, acțiunea nu mai este doar o posibilitate, ci o datorie. Pentru unii, radicalizarea poate să dureze ani, dar am avut cazuri, la nivel european, în care un individ a trecut de la a avea preocupări absolut normale, la a decide să plece în Siria să lupte în decurs de doar câteva luni, poate chiar săptămâni.

Cum îmi pot da seama că un coleg, prieten sau un apropiat intră în procesul de radicalizare?
Orice radicalizat are prieteni de școală, de facultate, de serviciu, soț, soție, copii, părinți, prieteni, vecini. Totul mediul lui social poate să observe niște modificări în comportamentul respectivului individ. Persoana încearcă să-și schimbe identitatea, oarecum să se dedubleze, să adopte o identitate jihadistă. În discursul său adoptă mult mai des termeni de genul „infidel" sau „necredincios", face referire la faptul că pentru a îndrepta societatea trebuie aplicată o pedeapsă maselor. Dacă până în urmă cu câteva luni era colegul tău și vorbea despre „Noi", acum are un discurs pe poziții contrare, „Noi versus Voi". S-a detașat de vechea lui categorie, grup social, comunitate și se vede ca fiind extern. Face apologia grupărilor teroriste, este de acord cu atentatele, cu atacurile, are remarci de genul „bine le-a făcut", legitimează acțiuni violente. În plus, momentul în care apropiatul tău începe să vizualizeze mult mai des conținut violent, conținut radical, predici radicale, imagini cu torturi, cu decapitări, ar trebui să-ți dea de gândit.

Cum pot comunica cu o astfel de persoană? Mai funcționează discursul rațional, odată încheiat procesul ăsta de radicalizare?
În momentul în care deja a trecut de etapa a doua de radicalizării, aceea de auto-identificare, a luat în brațe cu tărie crezul lui și absolut niciun argument logic nu mai poate funționa. Cu toate astea, radicalizarea este un proces reversibil. Discutăm în principal despre tineri, care pot să aibă un spirit de aventură, de teribilism, un nivel un pic mai ridicat de inconștiență. Odată cu maturizarea, cu faptul că și persoanele din jur îi explică la ce riscuri se supune, el poate să dea înapoi acest proces.

Din ce domeniu provin cei care devin țintele teroriștilor dornici să recruteze adepți în România?
La nivel global, european, internațional, din datele pe care le avem, există anumite grupări, spre exemplu DAEESH - Statul Islamic, ar avea mai mult interes în persoane care au cunoștințe în domeniul chimiei, fizicii, electronicii, IT. Inclusiv jurnalismului, pentru a-i ajuta la propagandă, sau în Medicină, pentru a-i ajuta să-și trateze luptătorii răniți.

Fă-mi câte un portret robot, al agentului terorist care ar urmări să recruteze noi adepți, și al celui recrutat.
Recrutorul ar fi o persoană cu cunoștințe foarte solide în ceea ce privește cauza sau ideologia pe care o promovează, o persoană charismatică, una capabilă să atragă, cu abilități de manipulare, un foarte bun orator.

Recrutații sunt persoane tinere, în general bărbați, apți de luptă, de muncă, de activitate fizică, cu spirit de aventură. Dar grupările teoriste nu discriminează. Se îndreaptă la fel de bine și către femei, pe care le pot folosi nu doar în operațiuni, cum se întâmplă cu văduvele negre cecene, dar și pentru multe alte activități cu impact mare în proliferarea fenomenului terorist: propagandă, recrutare, curierat, inclusiv acces în anumite state europene.

Într-un anumit mod va fi tratat la frontieră un grup de patru tineri apți de muncă, suspecți care spun că se duc într-o zonă teroristă pentru un scop turistic, și altfel va fi privit un singur individ cu soția sau iubita.

Urmărește documentarul VICE despre Statul Islamic:

Ce tehnici de manipulare folosesc organizațiile teroriste în procesul de recrutare și de îndoctrinare?
În momentul în care un terorist vizează un tânăr, îi va vinde mirajul eroului, mirajul martirului, mirajul soldatului, al crezului în viață, al căii în viață. Sună tentant, probabil, pentru unii dintre tinerii care nu și-au găsit calea, vocația, poate sunt indeciși, poate sunt marginalizați. Și atunci teroristul va încerca să se erijeze în cel mai bun prieten, în confidentul lui.

Adică un terorist care vrea să te recruteze, te scoate în oraș, îți dă sfaturi despre dragoste și bani împrumut?
Cu siguranță. Va încerca, într-o primă etapă de câteva săptămâni-luni de cunoaștere a individului, să răspundă pozitiv oricărei nevoi. Dacă dorește să se plângă de viața lui, îl va asculta și îi va confirma faptul că este o victimă, faptul că i se întâmplă nedreptăți, faptul că trebuie să facă ceva în acest sens. Dacă va avea nevoie de bani, îl va împrumuta, dacă se va simți singur îl va scoate în oraș și va petrece timp cu el. Îi va furniza ulterior, eventual, niște materiale de citit, niște site-uri pe care să se uite, ca să-l familiarizeze un pic cu ideologia și să vadă cum răspunde.

Dacă vede că reacția este cel puțin neutră, va continua. Gradual, îi va furniza mesaje, va discuta cu el din ce în ce mai radical, din ce în ce mai agresiv, până când va ajunge în punctul în care va strânge toate problemele pe care persoana vizată pentru radicalizare i le expune și le va pune în seama unui inamic comun. De vină este statul, comunitatea respectivă, religia respectivă sau un anumit eveniment.

Este ca și cum ai avea o armă. Mai întâi o încarci, apoi o direcționezi către țintă.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre terorism:
Cum arată locurile în care americanii interogau și torturau suspecții de terorism
Abia acum e violența anti-musulmană clasată drept terorism?
Un fost corespondent român de război îți explică cum funcționează răpirile teroriste