Luna PRIDE

Fotografii nud cu gay din România care îți arată că frumusețea nu ține de corp

„Astfel de proiecte ajută acei oameni care își imaginează monștri în întuneric să înțeleagă că nu este nimic extraordinar aici. Sunt doar oameni.”
Iulia Roșu
Bucharest, RO
bears
Patru din cei șapte urși care au pozat pentru proiectul „Bear Pride”. Fotografii de Ștefan Crăciun

„Există o preconcepție că bărbatul gay trebuie să fie atletic, fără păr, tânăr și frumos și multe persoane asta caută”, spune Mihnea Florea, organizatorul primului Bear Pride de la noi, care va avea loc în cadrul săptămânii Pride la București (14-24 iunie). Bărbații gay pot fi și supraponderali, mai în vârstă și cu un corp acoperit de păr în exces. Frumusețea, spune Mihnea, stă în diversitate. Asta își propune să arate și expoziția de fotografie nud dedicată comunității de „Urși”, pe care o poți vedea începând cu 16 iunie, la Manasia.

Publicitate

Membru MozaiQ, Mihnea a început să organizeze evenimente pentru bears de la Pride-ul din 2016. De atunci a vizitat cluburi și evenimente specifice în Spania, Franța sau SUA. Și-a dat seama că și în România sunt câteva sute care au nevoie să se simtă ca parte dintr-o comunitate. Apoi a lansat Romanian Bear Calendar, un proiect realizat de Paul Mureșan, prin care și-au propus să promoveze cultura bear și acceptarea indiferent de dimensiunea corpului. Și, într-o societate în care se promovează încă ideea că homosexualii îți vor fura copiii, urșii resimt cu atât mai mult discriminarea. Uneori, chiar din partea comunității.

„Este suficient să mergi într-un club gay și să cauți bears. Nu îi vei găsi adeseori, nu sunt bine primiți de majoritatea celor din comunitate, nu se simt confortabili. Și în afara cluburilor, pe aplicațiile gay precum Romeo sau Grindr găsești adeseori mesajul «no fat, no hairy, no old». În special în rândul celor de peste 40-50 de ani, socializarea sau găsirea unui partener poate să fie dificilă pentru că nu se încadrează în șablonul de frumusețe clasică”, explică Mihnea.

Expoziția foto include portrete nud sau seminud cu bărbați bears, cupluri sau în grup, realizate de Ștefan Crăciun, un fotograf de 34 de ani, apropiat al comunității LGBT+ și al ONG-ului MozaiQ. Cei șapte urși au fost fotografiați de Ștefan în spațiul celor de la Macaz, iar pozele lor vor fi expuse pe toată perioada Pride-ului la Manasia.

Publicitate

„Cred că a surprins foarte bine partea de intimitate pe care o căutam. Unele, în special nudurile de grup, sper să deschidă un dialog legat de frumusețe, acceptare și iubire. Pentru cei din comunitate, sper să îi provoace să se gândească de două ori înainte să spună «eu nu ies cu cineva mai în vârstă» sau «ies doar cu twinks». Iar în rândul celor care nu se simt confortabili cu corpul lor, sper să îi ajute să realizeze că și ei sunt frumoși și că nu trebuie să aspire la idealul altora de frumusețe pentru a fi iubiți”, mai spune Mihnea, organizatorul primului Bear Pride.

E prima dată când Ștefan face un astfel de proiect, dar spune că nu s-a simțit în niciun fel stânjenit. L-am întrebat cum a fost pentru el întreaga experiență.

stefan-craciun

Ștefan, fotografie din arhiva personală

VICE: De când faci fotografie și ce proiecte ai în prezent?
Ștefan: Din 2011, iar momentan caut să realizez portrete. Nu-mi vine să numesc asta un proiect. Niciodată n-am avut proiecte, deși mereu le-am înțeles rostul. Fac colecție de portrete, cred.

De când ești prieten al comunității LGBT+ din România?
Am devenit încet, încet apropiat al comunității LGBT+ și asta datorită prieteniei mele cu Mihnea Florea, membru fondator MozaiQ. Ne știm de vreo zece ani. Eu însă nu sunt membru MozaiQ.

Te implici des în proiecte de tipul expoziției de duminică?
Nu, este prima dată când expun.

bear

Ai făcut și alte proiecte pentru comunitatea LGBT+ de la noi?
Nu. Am mai realizat câte un reportaj foto la evenimentele MozaiQ din anii trecuți. Mereu a fost încântător. Poate pentru că de fiecare dată oamenii au fost super bine dispuși.

Publicitate

Cum a fost pentru tine să fotografiezi nuduri de bărbat pentru prima dată?
A însemnat că pot să fotografiez oameni în primul rând. Este o idee formulată foarte frumos în cartea despre fotografie scrisă de la Roland Barthes (este vorba de Camera Luminoasă). Face acolo o categorisire a fotografiei relativ la situația în care te găsești față de aceasta. Există, astfel, fotografia celui fotografiat, fotografia celui care o realizează și fotografia celui care o privește.

Pentru cel care este fotografiat, fotografia poate fi un proces intim de descoperire și în sensul de dezvelire al sinelui. În momentul realizării portretului, este vorba despre tine, cel care are „ochiul” îndreptat spre sine. Se întâmplă, atunci, să exprimi diferite răspunsuri la întrebarea: „Eu cine sunt?”. Pe asta m-am concentrat.

O prioritate a fost ca ei să fie comozi în fața camerei și eu, apoi, să surprind ce se întâmplă acolo. Faptul că a fost vorba de nud, poate ar fi trebuit să facă asta mai greu de realizat, dar, dimpotrivă, a făcut ca procesul să fie intim și direct. Am comunicat foarte bine.

bear

Te-ai simțit vreo secundă stânjenit sau fotografii nu trec prin emoții dintr-astea în timpul jobului?
Nu. Sunt aproape imun la situații stânjenitoare. Și da, e și mai greu să ai astfel de emoții când fotografiezi.

Te-au ascultat băieții când le-ai dat indicații la poziții?
Am dat foarte puține indicații. Asta pentru că ei au fost foarte calzi în relația cu fotografia și dispuși să se expună.

Publicitate

Câte ore ai petrecut lucrând pentru expoziție?
18 ore cu totul, dar ședința a durat vreo două ore jumătate.

Ce înseamnă această expoziție foto pentru luna Pride în România și pentru comunitatea LGBT+?
Sper să însemne un motiv de bucurie. Este o părticică din imaginea LGBT+ din România și încă un prilej de a se face cunoscuți personal. Asta cred că e esențial: ca oamenii care sunt parte a unei mișcări sau a unui grup identitar să fie vizibili. Ei sunt poveștile vii cu care ceilalți pot relaționa.

Tu te-ai lovit de povești de homofobie, fiind un apropiat al comunității?
Nu. Am întâlnit atitudini homofobe în diverse medii, dar asta pentru că oamenilor le este frică de necunoscut. Astfel de proiecte ajută acei oameni care își imaginează monștri în întuneric să înțeleagă că nu este nimic extraordinar aici. Sunt oameni aici. Iar oamenii ăștia sunt sclipitori.

În cadrul lunii mondiale Pride, în România au mai început Cluj Pride cu marșul din 15 iunie și Bucharest Pride, al cărui marș va avea loc pe 22 iunie, pe traseul Piața Victoriei – Piața Universității începând cu ora 17.00