Noile trupe de punk din România arată de ce lupta anti-sistem nu se termină niciodată

„Punk is dead” e o expresie la modă când vine vorba de genul ăsta muzical. La nivel global, mă refer. Nici nu mai zic despre scena actuală din România. Multă lume nici nu știe că există așa ceva. Sau că a existat vreodată. La noi, punk-ul parcă s-a născut mort, niciodată nu a avut un impact social relevant. Asta nu înseamnă că nu a existat și că nu au ieșit trupe geniale din scena locală, gen Scandal, Terror Art, Haos, H8 sau Recycle Bin.

Cu toate că Scandal, Recycle Bin și H8 încă activează și sper s-o țină așa până la finalul corupției în România, sunt trupe din garda veche. La o analiză superficială a scenei, ai crede că nu mai mișcă nimeni nimic în afară de oamenii ăștia care fac punk de o viață. Din fericire, lucrurile stau mai bine decât ai crede. Așadar, uite niște trupe pe care ar trebui să le sprijini în lupta lor anti-sistem:

Nu prea o să găsești multe trupe de post-punk în România. Dintre toate subgen-urile existente, ăsta nu prea se practică pe la noi. Mă rog, nici nu ai nevoie de multe trupe. E suficientă una și bună, cât să-i mulțumească și pe pretențioșii care vor să audă o versiune autohtonă la orice gen străin. Trupa aia e Cold Brats, care pe lângă că mulțumește orice fan exigent al punkului, e și pentru ăia care ascultă rock pur sânge de capră. Bagă solo-ul de chitară din „Broken Birds” ca să te convingi.

Ion Iliescu e foarte punk, în sensul că nu va muri niciodată, pe lângă că nu a ținut cont de părerile nimănui în toată cariera lui politică, în special de ale românilor. Dar ideea e că Iliescu e etern. Pentru constănțenii de la Fuck You! Dracu, cel mai fain nume de trupă ever, afirmația asta e falsă. Ei au o piesă care se numește „Moare Iliescu”. E punk utopic. Dar rămâne de văzut dacă vor avea dreptate. Timpul le va rezolva pe toate. Eu pariez pe Bunicuța.

Zero Fox Given nu e cel mai oribil nume de trupă posibil, ăla e 20 Secole Vulpe, dar nu e nici cel mai strălucit. Un punker adevărat ar scrie direct „fucks”, pentru că nu-i pasă. Zero Fucks Given s-ar numi trupa asta dacă ar fi punk 100%. Dar trec cu vederea, pentru că oamenii de la Zero Fox Given fac pop-punk. Adică un punk mai pentru toată lumea, în special pentru cei care au crescut în România la începutul anilor 2000, când stilul ăsta era peste tot la televizor.

Radu Mazăre și-a bătut joc de Constanța, no doubt, dar din toată chestia asta a ieșit și un lucru bun. Scena locală de punk e excelentă. Anexa Unu e a treia trupă blană din Constanța, după Cardinal și Cold Brats. Are o producție mult mai lo-fi, ceea ce îi face să sune și mai punk. Au și niște titluri de piese excelente, gen „Bubuie Cernavodă” sau „Băută cu băieții”, două scenarii cât se poate de posibile. Oamenii au și un cover de la G.G. Allin. Din păcate, sunt îmbrăcați și nu au căcat în mână sau pe față.

Punk românesc influențat de americani și cântat în spaniolă. Ca un meniu Taco Bell din Băneasa Shopping Center. Las Poftas e altă trupă mascată. Spre deosebire de Fuck You! Dracu, nu au piese despre cum va muri Iliescu, deci nu au motive să fie anonimi. Totuși, sunt, și e păcat, pentru că sunt prea buni ca să fie necunoscuți. Au mai multe influențe, de la garage rock la surf, dar vocea tipei și atitudinea lor sunt punk sută-n mie.

Magazinu 51 continuă tradiția trupelor românești care cântă ska-punk, un gen pe care l-am savurat cu toții de mulți ani încoace. Au fost multe trupe de ska-punk în România. Mai știi Sport Sângeros 3, cu cafeaua lor cu parfum de femeie? Sau ce făceau oamenii din E.M.I.L? Până și Coma a experimentat cu ska-punk în clasicul ăsta. Magazinu 51 are tot potențialul să-i ajungă din urmă cu fresh-ul lor.

Băieții ăștia bagă screamo, deci e cu strigăte și suspine, ceea ce ar putea fi dezagreabil pentru mulți. Chiar vrei să auzi cum strigă un bro sunete neinteligibile pentru urechea ta? Sincer, da. Tot sună mai bine ca 95% din toată muzica românească. Mult mai OK decât vrăjeli despre dragoste sau ce naiba e „steaua îmshatâ”. La tot ce se întâmplă în jurul meu, îmi vine să strig non-stop, dar nu pot, așa că îl las pe solistul de la Bastos să o facă pentru mine.