Cât de scârbos e telefonul tău?

Tot ce am vrut să fac a fost să recreez un studiu relativ simplu despre care tocmai scrisesem. În schimb, am ajuns să creez ceva cât de cât periculos, care a îngrozit directorul unui laborator biologic local. Iată ce se întâmplă când experimentezi pe colegii de muncă.

Luna trecută, am aflat că avem o legătură biologică cu telefoanele noastre. Mai exact, aceleași bacterii care cresc pe degetul nostru mare și pe arătător se regăsesc adesea și pe ecranele smarphoneurilor noastre. Înarmat cu ce îmi aminteam de la cursurile de biologie de acum 11 ani, un articol de pe WikiHow surprinzător de bine ilustrat și amănunțit, niște vase pentru culturi microbiologice pe care le-am cupmărat dintr-un loc numit EZ BioResearch și binecuvântarea vagă a unui microbiologist amator, am pornit să văd ce fel de rahat dezgustător creștea pe smartphone-ul și degetele mele și ale colegilor mei de muncă.

Aveam nevoie de niște subiecți pentru asta, așa că am colectat telefoanele și amprentele redactorului nostru șef, Derek Mead, editorului nostru de managing, Meg Neal și editorilorilor noștri seniori, Brian Anderson și Brian Merchant. Ca orice savant înfocat, am participat și eu la studiu (așa cum veți vedea imediat, rezultatele acestui experiment nu vor ajunge, probabil, într-o publicație științifică de top).

Planul era să recoltez probe atât de pe ecranele telefoanelor mobile, cât și de pe degetele noastre mari și arătătoare (în vase separate). Le-am etichetat și sigilat pe toate ca să evit contaminarea și dezlănțuirea vreunei bacterii oribile în biroul Vice, am pus plăcuțele într-o cutie, apoi într-un dulap și le-am lăsat acolo tot weekendul.

Odată ce legiunile mele de bacterii au început să crească cu adevărat, planul era să duc plăcuțele la GenSpace, un laborator de amatori din Brooklyn, să mă uit la ele printr-un microscop și să-mi dau seama ce naiba am cultivat. Ulterior, aflam o dată pentru totdeauna: A) dacă studiul despre care scrisesem săptămâna trecută ar putea fi recreat fără analize ADN scumpe și B) care dintre colegii mei de muncă e cel mai nespălat.

Am deschis cutia marți și am văzut tot felul de colonii microbiene. Mișto. Am sunat-o pe Ellen Jorgensen de la GenSpace, să văd dacă era OK să trec pe-acolo în ziua respectivă. Nu era OK să trec pe-acolo în ziua respectivă. Mi-a spus că nu e permisă aducerea de culturi străine în laborator.

„Deci, îmi spui că ai colectat mostre de pe telefoanele unor oameni, le-ai pus în vase Petri şi ai crescut microbi şi ai dezvoltat bacterii la întâmplare în ele?", m-a întrebat. „Da, nu-i vei aduce în GenSpace. Încalcă regulile noastre și e foarte periculos. Oamenii care mă aud în momentul ăsta sunt cam îngroziți de idee".

Mi s-a părut logic.

După câteva instrucțiuni găsite pe Internet și după recenziile online de la vasele de cultură pe care le cumpărasem, aveam impresia că recoltarea de bacterii de la diverse chestii din casă era un mod bun să-i înveţi pe copii microbiologie.

În schimb, Jorgensen a spus că probabil am crescut streptococi și stafilococi și alte chestii ce ne-ar putea îmbolnăvi grav. Mai mult decât atât, oamenii știu să recolteze corect doar vreo 5% dintre bacterii, astfel încât plăcuțele să nu conțină tot ce era pe telefoanele și mâinile noastre, ci doar câteva chestii.

Daniel Grushkin, care a fondat GenSpace împreună cu Jorgensen (după care a plecat), mi-a spus că vom fi în regulă, dacă nu am făcut o supă de stafilococi:

„Dacă nu lingeți sau atingeți coloniile, mă gândesc că ar trebui să fiți în siguranță. Ellen are dreptate: nu ai cum să știi ce crește în cantități mari pe plăcuțe, iar asta e riscant", a spus acesta. „Dar e adevărat și faptul că liceenii fac treaba asta de ani buni".

Așadar, nu tu microscop, nu tu laborator. Spectacolul trebuie să continue.

Am întrebat în subsecția de microbiologie a Reddit-ului, unde utilizatori mi-au confirmat suspiciunile: e aproape imposibil să identifici bacteriile dintr-o colonie cu ochiul liber, dar se pare că am găsit, în mare parte, fauna comună de piele. Un alt tip de pe Reddit mi-a zis că sunt nebun, dar, în general, se pare că nu am provocat involuntar apocalipsa bacteriană.

Am vorbit și cu doi microbiologi, iar cineva m-a trimis la Biblioteca Microbiană a Societății Americane de Microbiologie, care va fi resursa noastră oficială pentru această analiză.

„Cred că majoritatea oamenilor nu realizează faptul că, în ceea ce privește microorganismele, nu ai niciodată certitudinea identificării decât dacă poți desfășura investigații metabolice, morfologice și/sau genetice", mi-a spus Redditor-ul edge000. Foarte bine spus! Dar, totuși, dă-o dracu', hai să încercăm oricum. Probabil că ar fi mai ușor doar să ghicim genul, dar, dacă tot țintim atât de sus, hai să ne îndreptăm atenția și asupra speciei. Vă rog să nu luaţi foarte în serios toată această analiză, e doar pentru amuzament. Experților, chiar vă rog să mă corectați și să mă jigniți prin comentarii, pentru indiferența mea.

Fără alte adăugări, hai să vedem chestiile pe care le-am cultivat.

Derek:

Degetele lui Derek au crescut, de departe, coloniile cele mai uniforme. Puteți vedea exact unde au atins plăcuța degetele lui. Mișto distribuție bacteriană, frate! Degetele lui sunt și casa multor aparente Serratia marcescens (aia-i chestia portocalie, cred), o bacterie superbă care provoacă infecții la nivelul tractului urinar, conjunctivită și, la corali, o boală numită „variola albă". Wikipedia mai spune că bacteria poate fi folosită pentru a explica mai multe „miracole" din timpuri medievale, când s-a întâmplat să crească sânge pe fundul pâinii. Nu, a fost doar Serratia marcescens.

Chestia galbenă mi se pare că seamănă cu Staphylococcus aureus, care, de regulă, este inofensivă, dar nu întotdeauna! Uneoridezvoltă rezistență la antibiotice și este cauza multor infecții MRSA (stafilococ aureus rezistent la meticilină), toxiinfecții alimentare și infecții de piele. Pe de altă parte, e destul de probabil să fie Staphylococcus epidermis, despre care se știe că trăiește sub piele și este, de regulă, inofensiv.

Se pare că Derek mai are și niște fungi în colțul din stânga-sus al mostrei sale și încă o colonie de bacterii (chestia aia mare și albă din stânga-jos) care, conform bibliotecii microbiane, arată cam ca antraxul, chiar dacă e, aproape sigur, cu totul altceva. Telefonul lui Derek are mult mai puține bacterii, dar are colonii dinceea ce par a fi specii de stafilococi și Serratia.

Brian Anderson:

Nicio Serratia aici, dar se pare că avem niște stafilococi și aceeași colonie bacteriană albă pe care am întâlnit-o la Derek. Ar putea fi Streptomyces albus, dar nu pot spune sigur, iar acea colonie pare să fie oarecum rară, dacă aiîn vedere că pe internet se găsesc foarte puține informații despre ea. Telefonul lui Brian arată destul de curat și pare să aibă aceleași colonii. Știința funcționează, băieți.

Meg:

Meg a cultivat aceeași chestie galbenă și poate un pic de Serratia. Dar, cel mai important, dacă priviți în centru, veivedea două lucruri. În primul rând, vezi ceva asemănătorcu un război microbian mișto între cel puțin patru colonii diferite.

În centru, e pata acea pată albă, care, după spusele a două persoane de pe Reddit, este, probabil, Aspergillus niger, care face să apară mucegai negru pe fructe și infecții fungice ale urechii la oameni, care poate duce la pierderea temporară a auzului. După cum vezi, acea ciupercăa crescut complet necontrolat pe cultura de pe telefonul ei și a devenit monstruozitatea pe care o vedeți aici.

Brian Merchant:

Un lucru amuzant legat de telefonul lui Brian: a fost blocatundeva într-un birou al poliției din New York, timp de o lună, și l-a primit înapoi chiar înainte să recoltez eu. Asta ar putea scuza faptul că foarte multe colonii au crescut pe telefonul lui, dacă nu s-ar regăsi tone din aceleași chestii și pe mâinile lui. Din păcate, nu am nici cea mai vagă idee ce este. Dar arată scârbos.

Jason:

Am ajuns la mine. Culturile de pe degetele mele s-au pierdut cumva în zăpăceala ședinței foto și, de atunci, am aruncat aceste hazarduri biologice. Vă asigur că degetele mele nu erau exagerat de scârboase, dar nici exagerat de curate. Semănau foarte mult cu cele ale lui Brian Anderson, pe care le puteți vedea din cultura telefonului meu.

Păi, cam asta e. Un experiment care nu dovedește neapărat ceva, dar care a fost al naibii de distractiv. Dacă aiîn vedere analiza mea foarte neprofesionistă, se pare că există o legătură foarte strânsă între microbii care se dezvoltă pe telefon tău și microbii care se dezvoltă pe degete. Există şi o corelație între a face un experiment pe colegii tăi de muncă și cât de mult te plac, dar asta va necesita alte experimente pentru a fi dovedit.

Traducerea: Sebastian Vizan

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre bacterii:
Selfie cu bacterii
Un om de știință rus și-a injectat bacterii vechi de milioane de ani, ca să trăiască veșnic
Pe Jupiter vom purta haine infestate cu bacterii
Cafetiera ta e un paradis pentru bacteriile rezistente la cafeină