Crimele continuă la mina canadiană din Tanzania

Kibwabwa Ghati era un fermier tanzanian. Potrivit spuselor mamei sale, Wankrugati Malembela, a fost împușcat mortal în data de 6 noiembrie 2012, în timp ce era cu cireada la păscut. Ghati și câinele său, spune ea, încercau să dirijeze animalele înapoi spre casa familiei lui care se afla lângă un deal care servea drept perimetru minei de aur North Mara. Aproape ajunsese acasă când deodată au coborât de pe deal spre el un grup de tineri înarmați. Unii aveau macete cunoscute drept panga în Africa de Est, dar majoritatea avea ciocane și găleți – uneltele care îi ajută să-și practice comerțul ilegal.

Bărbații își spun „intruși” - oameni care își riscă viața și intră ilegal în mină ca să fure deșeuri de roci care conțin mici cantități de aur. În fiecare noapte intră sute de intruși, uneori chiar mii. Iar în noaptea aceea, la fel ca în multe alte nopți, erau urmăriți de poliție. Ofițerii de poliție locali fac parte din forțele de securitate ale minei și au o înțelegere cu compania care deține mina. Acea companie e African Barrick Gold, subsidiară a gigantei companii miniere canadiene Barrick Gold.

Nu se știe dacă Ghati a fost confundat cu un intrus sau doar a fost prins la mijloc între focurile de armă. Ideea e că s-a ales cu un glonț în cap – unul care i-a intrat prin frunte și i-a ieșit pe cealaltă parte. Avea 23 de ani și a lăsat în urmă o soție și doi copii mici.

„Apoi poliția i-a târât corpul în mină și a făcut fotografii, susținând că era un intrus”, a spus mama lui Ghati. „Dar nu e adevărat. Fiul meu n-a participat niciodată la aceste raiduri.”

În ultimii trei ani, 69 de persoane au fost ucise de poliție la mina de aur North Mara, potrivit spuselor lui Wilson Mangure, un consilier local care a monitorizat incidentele. În aceeași perioadă, sute de alte persoane au fost rănite grav. Iar violențele continuă. În prima lună din 2014 au fost ucise alte patru persoane.

North Mara e situată în nord-vestul Tanzaniei, la câțiva kilometri la sud de granița cu Kenya și aproape de Parcul Național Serengeti. Controversata mină s-a deschis în 2002 și încă de atunci a intrat în conflict cu sătenii. Una dintre cauzele principale ale acestui conflict a fost faptul că mina a forțat evacuarea din zonă a minerilor artizanali. Mulți dintre acești mineri la scară mică lucrau în zonă de câteva generații, dar nu dețineau legal pământul – fie pentru că nu cunoșteau legea și nu-i interesa, fie pentru că nu aveau bani să plătească taxele de licență.

O companie canadiană, Placer Dome, a analizat mineritul din zonă și s-a gândit să intre în acțiune, așa că a depus o aplicație pentru obținerea licenței în zonă. Cei câțiva mineri care aveau licență au fost cumpărați de companie. Majoritatea, care practicau meseria fără licență, au fost pur și simplu lăsați pe drumuri. Mulți dintre acești bărbați, rămași fără vreo sursă de venit, și-au continuat activitatea ilegal.

În 2006, Placer Dome a fost cumpărată și asimilată de Barrick Gold.

E greu să vizitezi satele din jurul minei fără să întâlnești pe cineva care să nu fi fost direct afectat de aceste violențe. Am împărțit un taxi în Tarime cu un tânăr al cărui frate, Ryoba Maseke, a fost ucis în 2012. Vecinul lui, Makima Maruwa, a fost împușcat în picior, accident care l-a împiedicat să mai lucreze. Toată lumea cunoaște pe cineva care a fost omorât. Mulți își ridică mânecile sau pantalonii să-ți arate rănile de gloanțe.

Joshua Masyaga obișnuia să-și câștige existența ca intrus, dar a renunțat în 2012, după ce și-a văzut trei prieteni apropiați împușcați de poliție. I s-a părut prea periculos. Intrușii au devenit profesioniști.

Potrivit lui Masyaga, grupuri organizate de intruși au reușit să-și facă relații printre mineri și polițiști. În schimbul unei taxe, anumiți mineri le spun intrușilor unde pot găsi cele mai bune roci aurifere. Poliția ia bani ca să închidă ochii și îi împușcă și arestează pe toți cei care nu plătesc, ca să pară că-și fac treaba, spune Masyaga.

Ramura africană Barrick Gold a fost dată în judecată în Marea Britanie de firma de avocatură Leigh Day din partea familiilor a șase persoane care au fost ucise și cea a unui bărbat care a rămas paralizat pe viață.

Barrick a încercat să stârnească un caz paralel în tribunalul din Tanzania, o acțiune pe care Înalta Curte de Justiție Britanică a descris-o drept „torpila tanzaniană”, din cauza încercării ei de a submina cazul din Marea Britanie. Documentele dezvăluite la tribunal au dezvăluit că cel puțin paisprezece femei fuseseră abuzate sexual de către polițiștii și paznicii de la mină.

Barrick a investigat cazurile și a transmis dezvăluirile poliției din Tarime, susținea comunicatul de presă al companiei. Barrick le-a dat femeilor bani și le-a oferit joburi în cadrul minei.

Nu e clar dacă acuzații vor fi pedepsiți sau nu.

Deși unele victime și familiile lor primesc compensații, sunt mult mai multe cele care nu primesc nimic. De exemplu Ghati, fermierul care a fost ucis în timp ce-și păștea cireada. Familia lui s-a plâns la poliție, dar i s-a spus că Ghati era un infractor violent care a primit ce a meritat. Apoi a fost să se plângă direct la Barrick, dar procesul a durat luni în șir și până la urmă au renunțat.

Gary Chapman, manager general al minei de aur North Mara, a declarat că singurul conflict are loc între polițiști și hoți. Compania a construit un zid de beton în jurul zonei și a intrat într-un parteneriat cu organizația non-profit Search for Common Ground, pentru a lucra cu ambele părți și a stopa violențele.

În ciuda tuturor problemelor, Barrick are o relație pozitivă cu întreaga comunitate, a spus Chapman. Mai mulți politicieni locali s-au declarat mulțumiți de banii pe care i-a investit compania în zonă.

Barrick a cheltuit 1,5 milioane de dolari pentru construirea unui nou liceu în satul Nyamwaga, care s-a deschis în ianuarie. Compania a construit și alte școli și a reparat spitalul local. A reparat multe străzi (deși nu strada principală care duce spre mină) și are mai multe proiecte care îi furnizează comunității apă potabilă.

Dar membrul parlamentului din zonă, Nyambari Nyangwine, nu e mulțumit.

„Au avut câteva proiecte comunitare folositoare – școlile, clinica, apa potabilă. Dar nu sunt de ajuns”, a spus el.

„Situația e mai mult nocivă pentru că ei faco grămadă de bani prin extragerea mineralelor din pământ, în timp ce localnicii din Tarime vor rămâne săraci.”

Traducere: Oana Maria Zaharia