Terorismul are mai multă legătură cu mâncarea decât îți vine să crezi

De-a lungul timpului, accesul la mâncare a fost important pentru asigurarea satisfacției în rândul populației: gândește-te la prețurile mărite pentru pâine și sare care au jucat un rol major în instigarea la Revoluția Franceză sau revolta făinii din 1837 din New York, când scorurile exagerate i-au determinat pe muncitorii înfometați să jefuiască depozitele private pline de saci cu grâne. Revoltele pentru mâncare și protestele urbane sunt consecințe bine documentate ale lipsei de hrană, dar un studiu recent a decis să investigheze mai în detaliu terorismul ca un rezultat posibil al aprovizionării neadecvate cu mâncare – și rezultatele sunt surprinzătoare.

Publicat în vară în Applied Economics Perspective and Policy (AEPP), studiul, intitulat „Food Insecurity and Terrorism”, a analizat date din 130 de țări între anii 2000 și 2014 ca să vadă dacă instabilitatea alimentară ar putea duce la terorism în țările afectate. Asta este concluzia la care te-ai aștepta de la un asemenea studiu, dar autorii săi, grupul condus de profesorul Adeosji Adelaja, profesor la Michigan State University, au descoperit ceva diferit și mai nuanțat: că țările cu abundență alimentară au șanse mai mari – nu mai mici – să aibă parte de terorism la ele acasă.

După cum a explicat Adelaja, el și co-autorii săi au fost motivați să examineze problema pentru că guvernul SUA investește o sumă mare de bani în fiecare an pentru stabilitatea alimentară din alte națiuni, având la bază ideea că pacea globală înseamnă o scădere în terorismul transnațional, iar asta înseamnă creșterea securității pentru americani. Organizațiile guvernamentale precum USAID combat foametea, sărăcia și malnutriția în țările vulnerabile din jurul lumii, mai mult ca sigur nu din bunătatea guvernului SUA, ci ca să-și protejeze propriii cetățeni.

„Cea mai mare amenințare globală asupra siguranței naționale este terorismul; pentru asta își fac griji americanii”, a spus Adelaja celor de la MUNCHIES. „Există o teamă că nemulțumirile din alte țări vor duce la incidente transnaționale. Dacă investim în străinătate doar ca să ne asigurăm că terorismul lor nu ajunge la noi, atunci pare să merite să vedem dacă acele investiții chiar aduc rezultate.”

În lucrarea lor, Adelaja și echipa lui fac o distincție între disponibilitatea alimentară – practic cantitatea de mâncare pe care o țară o produce și importă – și accesul la mâncare sau mâncarea pe care un cetățean de rând chiar o primește. Chiar și în țări unde disponibilitatea mâncării este suficientă, accesul la ea poate fi sărăcăcios, din mai multe motive: sisteme neadecvate pentru transportul și distribuția mâncării, de exemplu, sau prețuri care sunt prea mari pentru oricine ca să și le permită, cu excepția celor bogați. În acele circumstanțe, au descoperit autorii, un grup terorist chiar poate exploata situația, pentru că dă vina pe guvern pentru foametea răspândită și astfel atrage oameni disperați.

„În timp ce o disponibilitate alimentară mai mare ar putea părea că reduce probabilitatea terorismului, ar putea de asemenea să-i ajute pe teroriști să-și mărească resursele prin recrutarea și menținerea operațiunilor”, scriu ei în raport.

Adelaja a folosit exemplul lui Boko Haram, organizația din Nigeria care a ajuns pe prima pagină în 2014 când un grup a răpit 276 de școlărițe cu intenția de a le vinde ca sclave. Una dintre tacticile organizației, explică Adelaja, este preluarea violentă a zonelor agricole fertile; odată ce primesc controlul, folosesc fermele ca să continue să crească alimente pe care apoi le pot oferi potențialilor adepți. Alte grupuri teroriste folosesc strategii similare care profită de resursele alimentare și de apă ale țării pe care le distribuie apoi ca să-și atingă scopurile.

„Grupurile teroriste precum Boko Haram, Al Shabaab și Statul Islamic din Iraq și Siria (ISIS) vor să conducă statele paralele prin capitalizarea alimentelor și a altor resurse, ceea ce creează o masă de simpatizanți și duce la recrutarea de copii și tineri”, scriu autorii raportului. „Ca să primească sprijinul public, aceste grupuri au folosit tactici precum distribuirea de mâncare în zonele afectate de secetă, manipularea ajutorului alimentar ca să obțină un credit fals și să creeze retorci antistatale în medii sărace în alimente și apă.”

După ce un nou recrut este sub sclavia unei organizații teroriste, îi va fi foarte greu să plece, și așa reușesc să-și extindă și să atingă o mai mare influență în cadrul grupului.

„Odată ce ai intrat, ești spălat pe creier și e greu să ieși afară”, a spus el. Practic ei te controlează, iar dacă te împotrivești te pot omorî.”

În timp ce o mai mare disponibilitate alimentară – care poate fi exploatată de grupuri violente – este corelată cu o intensificare a terorismului, autorii studiului au descoperit că prin contrast, accesul mai mare la mâncare este legat de incidente mai scăzute de terorism. Gândirea că o populație bine hrănită este una fericită – o idee fondată de guverne și Organizațiile Non-Guvernamentale din jurul lumii – este susținută de date pe care Adelaja și co-autorii săi le-au analizat. Dacă țările și organizațiile vor continua să investească în siguranța alimentară, a spus Adelaja, ar trebui să-și îndrepte atenția asupra facilitării accesului, nu doar asupra disponibilității.

„Ar trebui să investească mai mult în politici legate de acces. Mai multe dintre ele au instituit deja programe de protecție socială; din păcate multe țări nu-și pot permite un program de ajutor social.”

„Teoria este că Dacă nu avem grijă de oameni, ei nu vor avea grijă de noi”, a continuat el. „Este în interesul lor ca oamenii din acele țări să ofere acces celor cu venituri reduse. Dacă nu fac asta, le aduce terorism în țara lor.”

Adelaja a notat o altă descoperire a studiului: că atâta timp cât instabilitatea alimentară poate duce la terorism local, acea neliniște specifică acelei arii nu are tendința să se extindă la evenimente transnaționale, așa cum se tem mulți americani. Și, deși SUA s-ar putea să nu aibă o inițiativă națională de securitate ca să continue finanțarea programelor alimentare în străinătate, există cu siguranță o obligație umanitară de a ajuta cetățenii globali să aibă acces la o cantitate adecvată de mâncare.

„Este cu siguranță în interesul nostru să avem stabilitate globală chiar și dacă nu suntem direct afectați aici acasă”, a spus el.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.