De ce este considerat terorist brăileanul care a intrat cu mașina în oameni

Nisa, Berlin, Londra, Barcelona sau Stockholm au devenit, de doi ani, ceva mai mult decât niște destinații turistice: sunt locurile unde a fost experimentată cea mai nouă și perfidă armă din arsenalul terorismului internațional: mașina.

De câteva zile, procurorii DIICOT încearcă să ne convingă că și Brăila își merită locul pe această infamă hartă a lumii, după ce un tânăr alcoolizat a băgat cuțitul într-un cetățean și a intrat apoi random, cu o mașină furată, în nouă pietoni. Printr-un noroc chior, am avut zece răniți și nicio victimă.

Pentru DIICOT, cazul tânărului terorist din Brăila vine ca o gură de oxigen. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) e acea structură ale cărei fapte de arme recente includ anchetarea ziariştilor pentru consum de droguri, ori număratul de bitcoini în anchetarea mişcărilor de protest Rezist. Asta ca să nu mai pomenim de grupul organizat de traficanţi de arme de la Sky News.

Un dosar de terorism pică de minune în viitorul raport pe anul 2018 care va fi recitat, cu intonație, într-o sală plină de generali şi polititruci. Iar rapiditatea cu care s-au mişcat autorităţile în cazul de la Brăila arată că e ceva în neregulă fix cu autoritățile.

Pe de o parte, suntem bombardaţi de statistici care ne confirmă zilnic, lucrul pe care îl ştim de ani: România e fruntaşa Europei la oameni întinşi pe şosele. Cele mai recente statistici ale Poliției vorbesc despre aproape 2 000 de morţi în accidente rutiere – echivalentul unei brigăzi NATO de infanterie motorizată. Datele astea îţi arată, mai degrabă, că principalii teroriști care acţionează pe teritoriul ţării sunt Alcoolul şi Volanul. De ele s-a folosit și tânărul Marius Valentin când a rănit zece persoane în șapte minute.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila l-a acuzat, sec, de tentativă de omor calificat şi tâlhărie calificată, iar Poliţia i-a găsit 0,37 mg/l de alcool în sânge. Dar nu a fost suficient. Peste caz s-au băgat şi procurorii de la DIICOT, care s-au grăbit să ridice miza şi să-l acuze pe Marius de „act de terorism”. Asta după ce judecătorii de la Tribunalul Brăila au apreciat incidentul drept unul „la limita unui atentat terorist” şi au dispus reținerea sa pentru 30 de zile.

Doar că „la limita unui atentat” nu înseamnă „atentat”. Tot aşa cum „la limita morţii” nu înseamnă „moarte”. Interesant este că Marius Valentin Parfenie a mai fost în colimatorul judecătorilor brăileni pe vremea când era minor: în 2015, împreună cu tatăl său, au bătut cu ranga un bărbat până l-au băgat în spital. Justiției i-a luat doi ani să vină cu o condamnare în cazul său: 6 luni de supraveghere ca „măsură educativă”. Cât de educativă a fost măsura vedem acum.

E un caz-școală care-ți arată a mia oară cât de praf sunt autoritățile în ceea înseamnă prevenție sau monitorizare, dar şi cât de slugarnic-prompte ajung ele când situația devine una albastră. Poate fi considerat un tânăr băut, cu antecedente de violență, evaluat psihologic și apoi ignorat de autorități, un terorist cu acte în regulă?

Avem aici două unități de măsură care-ți arată dublul standard după care autoritățile judecă aceeași persoană. Avem, pe de o parte, tânărul Marius Valentin acuzat de tentativă de omor calificat și tâlhărie calificată (varianta Parchetului). Cu alte cuvinte, tânărul Marius Valentin e doar un infractoraș, calificat, în cel mai bun caz, pentru o prodigioasă viață în lumea interlopă a Brăilei.

De cealaltă parte, avem teroristul Marius din Brăila (varianta DIICOT). De ce cred procurorii DIICOT că băiatul ăsta se califică direct în Liga Mare? Dacă iei și arunci o privire asupra articolului 32 din legea 535/2004 fapte precum „omorul calificat sau vătămarea corporală” și „distrugerea” pot fi considerate argumente suficiente ca să pici în plasa unor astfel de acuzații. Nu scrie precis de „câți morți”, „distrugeri” ori „vătămări corporale” e nevoie ca să treci pragul dintre un infractor și terorist, dar presupunem că pentru asta există judecători.

Pentru a găsi un posibil răspuns la aceste dileme, am discutat cu expertul în securitate şi studii strategice, Claudiu Degeratu.

VICE: Putem vorbi la Brăila de un atentat terorist?
Claudiu Degeratu: Din punctul meu de vedere, nu putem vorbi. Nu se încadrează în legea asta, 535/2004. În primul rând, nu discutăm de o aderență la obiective specifice, de natură politică, nu discutăm de planificarea acestui atac, se pare că a fost generat de fapt de o situație tensionată, referitoare la o tranzacție. Plus cealaltă chestiune - el a mai fost evaluat anterior pentru că a mai fost reținut. A avut o evaluare psihologică, care ne spune ceva despre personalitatea și profilul psihologic, dar nu despre tendințe de radicalizare sau aderența sa la o ideologie care să certifice fapta.

De ce se grăbesc autoritățile în a da urmărire penală pentru terorism?
Se pare că se invocă existența unor așa-zise bilețele. Rămâne la latitudinea justiției să decidă ce tip de probe ar fi acestea, în contextul în care nu știm dacă această persoană a fost în evidența unor structuri care să urmărească persoanele care se radicalizează.

Cred că e mai mult vorba de un fel de măsură preventivă. Ceva de genul: hai să-l încadrăm și la terorism și să lăsăm justiția să decidă. Să dăm o lecție dacă se interpretează, la limită, că a fost terorism. E cumva și un pic de exces de zel, dar și o ocazie bună pentru DIICOT pentru a evidenția că asemenea atitudini vor fi la fel de drastic încadrate penal, pe viitor. Pe de altă parte, nu discutăm de o măsură preventivă.

Ce goluri vedeți în această strategie?
În primul rând, consilierea minorilor care ar trebui făcută în școală. O evaluare privind acei elevi/tineri care au probleme de acest gen, care au avut sau au în biografia lor momente în care au fost certați cu legea. În acest caz, nu cred că cineva i-a recomandat să se ducă să fie consiliat de un psiholog, să-i gestioneze furia, că despre asta era vorba.

După aceea, există partea legată de consumul de droguri, de responsabilizarea părinților – sunt multe direcții de natură preventivă pe care poate să le desfășoare Poliția. Apoi, situația din familie – avem aici cealaltă problemă: un minor cu antecedente și care a fost arestat, ar trebui să fie monitorizat. Măcar să se înțeleagă astfel dacă problemele din familie ar putea declanșa un anumit comportament.

Credeţi că e o graniță cam fină între a intra cu mașina în oameni și atentat terorist?
Probabil că s-a forțat interpretarea punând accent pe impactul emoțional și mai puțin pe încadrarea actului respectând anumite criterii şi anume: dacă a existat o planificare, dacă a avut o aderență ideologică și așa mai departe, dacă există o anumită persistență în profilul lui de a face asemenea acte. Dar nu discutăm de așa ceva, ci de încercarea de a gestiona mediatic pentru a bloca cumva eventuale alte asemenea cazuri. Alte persoane ar putea să imite acest lucru. Asta e singura circumstanță pe care o dau procurorilor DIICOT.

Altfel, este foarte greu să previi asemenea acte. Pentru că singura soluție nu e să previi atacul în ultimul moment, ci să previi radicalizarea persoanelor. Pentru asta există indicatori prin care poți monitoriza evoluția unei persoane, cu condiția să ai mecanismul în funcțiune și legile care să te ajute.